Larisa Kalik, în vârstă de 21 de ani, a locuit în Transnistria până acum patru ani, iar acum documentează viața tinerilor în armată și dezastrul din Ucraina. S-a mutat în Ucraina în 2020, după ce a fost acuzată de extremism de autoritățile de la Tiraspol. Într-un interviu recent, a descris experiența de a crește în Transnistria ca fiind una dificilă, cu puține opțiuni pentru viitor, în special pentru cei care nu au suficienți bani pentru a merge în Rusia.
Transnistria, o regiune separatistă de pe malul stâng al Nistrului, este considerată de mulți analiști ca ultima rămășiță a Uniunii Sovietice, datorită sărăciei, corupției și simbolurilor de origine sovietică. Regiunea, locuită în majoritate de etnici ruși și ucraineni, s-a separat de Moldova în 1990 și s-a declarat republică sovietică. Un război a izbucnit între Chișinău și Tiraspol în 1990, care a durat până în 1992, cu sprijinul direct al Armatei Ruse.
De la armistițiul din 1992, Transnistria și-a păstrat independența autoproclamată, dar nerecunoscută, cu trupe ruse rămase pe teritoriul său. Încercările Moscovei de a federaliza țara în 2003 au fost respinse de Moldova, iar în 2006, deși transnistrenii au votat pentru alipirea la Rusia, Moscova nu a recunoscut niciodată regiunea separatistă. Astfel, conflictul transnistrean rămâne unul dintre conflictele înghețate din spațiul ex-sovietic.